Jocurile Foamei – the books

Jocurile Foamei – the books

May 13

Înainte de a vă spune părerea mea despre cărți, țin să precizez că încă nu am văzut filmul. Am înțeles că pentru costumații și machiaje chiar ar trebui văzut, dar momentan nu mi-am găsit timp și pentru el. Poate o să-mi fac timp când apare următorul, pentru că sunt sigură că nu va rămâne doar unul.

Am cumpărat pachetul de 3 cărți acum câteva luni, dar pentru că aveam deja planificate alte citiri între timp, am ajuns de-abia la începutul lui mai la ele. Mi-a luat vreo 4 zile să le termin. Am prins weekendul cu 1 Mai, așa că mi-a fost mai ușor să las alte îndeletniciri, să mă odihnesc nițel. Dar vorbim și de o lectură ușoară, din punctul meu de vedere. Nu sunt extrem de multe personaje ( aici compar cu saga Cântec de gheață și foc, unde personajele și legăturile între ele sunt înșirate pe vreo 30 de pagini). Este destul de ușor să urmărești firul epic, nu mi se pare nimic spectaculos.

O să fiu probabil considerată o snoabă a cititului, dar pe mine Jocurile Foamei nu m-au impresionat. Ideea că umanitatea va ajunge la haos și se va distruge prin războaie nu mi se pare deloc nouă. Cruzimea care apare ca urmare a jocului de-a puterea și înfometarea populației mie mi se pare a fi un viitor cert, nu fantasmagoric și nu doar o ipoteză. Dar asta sunt eu, poate un pic mai cinică.

Jocurile Foamei mi se pare a reitera veșnica poveste a îndrăgostiților care luptă împotriva sorții potrivnice. Până la urmă și cea mai romantică poveste din lume, Romeo și Julieta, se lasă cu ceva măcel, așa că iarași, nimic nou. Societatea creată nu e deloc distinctă față de cea în care trăim deja. Bogații cu locul lor, bine stabilit, săracii cu munca și traiul de pe o zi pe alta. Ideea de a pune copii să se lupte…well, hai să spunem că Jocul lui Ender al lui Orson Scott Card mi se pare o poveste de război mult mai interesantă, din punctul ăsta de vedere.

Întreaga lectură mi-a creat deja imaginile fimului, parcă citeam scenariul unui film hollywodian, nu sunt prea multe întoarceri de situație care să mă fi luat prin surprindere. De-abia a 3-a carte m-a făcut să-mi zic : “uite asta nu luasem în calcul”. Nici măcar finalul nu m-a surprins, aș fi rămas surprinsă dacă Katniss alegea altfel.

Dar nu regret timpul acordat celor 3 cărți, pentru că mi-a iscat niște întrebări legate de mine și de supraviețuirea mea. Nu e ceva totalmente nou, să mă gândesc cum aș supraviețui în eventualitatea unui război, dar e ceva nou pentru mine să mă gândesc cum aș supraviețui în natură, de una singură. Am decis să învăț mai multe despre plante și despre cum pot găsi apă, după ce am terminat cărțile. Cel mai probabil lăsată de una singură în pădure sau aiurea, aș muri otrăvită pentru că am mâncat ciuperca aia care arăta așa de apetisant sau bobițele alea care arătau așa de gustoase.

Jocurile Foamei mi se par a fi o lectură ușoară, cu idei… simpatice. Nu tipul de idei care să te facă să vorbești zile întregi despre cum ar fi (Aseară am văzut Donnie Darko și încă dezbat cu soțul meu teoriile legate de ce s-ar fi putut întâmpla, ador discuțiile teoretice :D).

Nemira, de unde am preluat și poza cu care este ilustrată articolul, are acum o promoție la pachetul de cărți – 76 de lei. Dacă mi-aduc bine aminte, fix cu o promoție de genul ăsta am luat și eu cărțile. Dacă nu sunteți extrem de exigenți când vine vorba de cărțile pe care le citiți și vreți doar ceva ușor, pentru 25 de lei pe carte, eu zic că merită achiziționate. Personal, nu regret achiziția.

P.S.: Mi s-a spus că dacă aș fi citit cărțile în engleză aș fi avut altă părere. Când am ocazia, citesc cărți în limba în care au fost scrise ( sunt limitată la română, engleză și italiană, momentan, cu franceza nu mă împac extraordinar). Credeți că are importanță așa de mare pentru poveste limba în care sunt citite cărțile? Îndeajuns de mult încât să ne schimbe părerea? O să vă spun în curând și ce părere am de saga Cântec de gheață și foc, carțile și cum mi se pare serialul făcut după cărți.